aseara, cumva intamplator am nimerit la contempora 2. stiam doar ca e un vernisaj si ca cineva strange visuri pentru asta. intamplator, am dat si eu un vis scris in graba, nu foarte coerent, asa cum mi-l aminteam.

suna cam asa:

“era o insula inconjurata de apa, erau niste valuri mari si mai erau niste prieteni care se inecau. eu, care nu stiu sa inot, am intrat mai mult decat de obicei in apa si i-am salvat de acolo.

o parte din apa incepuse sa se transforme in par blond. iar valurile care veneau erau numai par.. in fine, toata lumea iesea din apa, singura mea grija era sa ii salvez pe aia – aia care in viata reala stiu sa inoate, insa in vis nu stiau.”

pozele fotografiate cu telefonul aveau si alte vise langa ele si se potriveau destul de bine cu tema principala expusa de Alexandra Vacaroiu. in afara de asta – care era bun, mi-au atras atentia cateva proiecte destul de bune, niste oameni talentati de care nu auzisem pana acum.

nu le-am retinut numele pentru ca stiam ca voi revedea contempora 2 in viitor. apropo de asta, expozitia o gasiti la etajul al 2lea, la Sala Palatului pana pe 28 ianuarie 2012.

a fost setul asta cu batranete si multa greutate. desi m-am holbat cateva minute in sir la ele, astea au fost singurele cuvinte care mi s-au invartit prin cap: batranetea care atarna de greutatea hainelor, a pielii lasate si a corpului; greutatea care atarna de batranetea scaunului, a hainelor, a mainilor, a capului si a umerilor.

cand vine vorba de fashion, fotografie, pictura sau alte forme artistice, ma incita foarte tare texturile asa ca mi-a placut un set cu obiecte expuse in camera obscura.

lucrarea de mai sus si cea de mai jos sunt realizate de acelasi artist. la asta o sa zic doar ca are si note de optimism ceea ce mi s-a parut fascinant.

pe astea doua nu le voi comenta deoarece cred ca mi-a luat vreo 10 minute sa le privesc si inca 30 de minute acasa sa ma gandesc la ele. daca as incerca sa scot din cap ce cred despre ele, ar iesi un eseu plictisitor cu o interpretare subiectiva.

asta e una de ambienta. cu trei dintre cele patru tablouri cu batrana aia cu greutatea.

cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci la vernisajele astea e sa tii capul sus nu te uita spre podea.

cand vine vorba de genul asta de arta, ma pierd pe holuri, prin galerii, cu muzica in urechi si cu creierul relaxat si deschis la orice nebunie care apare pe perete. partea buna e ca stau la cateva minute de Sala Palatului astfel ca am ajuns acasa dupa ce eram epuizat de una dintre lucrari. nu voi spune care.. insa voi merge sa o revad.

am ramas suprins de contempora 2. in primul rand, chiar exista niste oameni talentati in tara asta. in al doilea, ei sunt tineri. in al treilea rand, unele lucrari erau inspirationale.

mai multe despre event gasiti pe facebook.